particulă

română

Etimologie

Din franceză particule < latină particula.

Pronunție

• AFI: /parˈti.ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului particulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	particulă	particule
Articulat	particula	particulele
Genitiv-Dativ	particulei	particulelor
Vocativ	particulă	particulelor

1. parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie.
2. (lingv.) afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile.
3. (spec.) cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc.

Cuvinte compuse

• particulă elementară
• particulă alfa
• particulă beta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârpulița

Referințe

• DEX '98 via DEX online