mărturisire
Etimologie
Din a mărturisi.
Pronunție
- AFI: /mər.tu.ri'si.re/
Substantiv
Declinarea substantivului mărturisire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mărturisire | mărturisiri |
Articulat | mărturisirea | mărturisirile |
Genitiv-Dativ | mărturisirii | mărturisirilor |
Vocativ | mărturisire | mărturisirilor |
- faptul de a (se) mărturisi; mărturie.
- afirmare, susținere.
- (spec.) depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită.
- destăinuire, confidență.
- spovedanie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online