română

Etimologie

Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvânt modern, poate italiană (s)traballare („a oscila”).

Nu este posibilă derivarea din latină *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).

Pronunție

  • AFI: /des.trə.bəˈla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) destrăbăla
Infinitiv a (se) destrăbăla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) destrăbălez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) destrăbăleze
Participiu destrăbălat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe