destrăbălare
română
Etimologie
Din a (se) destrăbăla.
Pronunție
- AFI: /des.trə.bə'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului destrăbălare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destrăbălare | destrăbălări |
| Articulat | destrăbălarea | destrăbălările |
| Genitiv-Dativ | destrăbălării | destrăbălărilor |
| Vocativ | destrăbălare | destrăbălărilor |
- faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online