oscila
Etimologie
Din franceză osciller.
Pronunție
- AFI: /os.ʧi'la/
Verb
| Conjugarea verbului oscila | |
| Infinitiv | a oscila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
oscilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să oscileze |
| Participiu | oscilat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula.
- (v.intranz.) (fig.) a manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua.
- (v.intranz.) (despre un sistem fizic) a evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online