detunător

română

Etimologie

Din a detuna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /de.tu.nə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului detunător
	Singular	Plural
Masculin	detunător	detunători
Feminin	detunătoare	detunătoare
Neutru	detunător	detunătoare

1. care răsună puternic; bubuitor.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului detunător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	detunător	detunătoare
Articulat	detunătorul	detunătoarele
Genitiv-Dativ	detunătorului	detunătoarelor
Vocativ	detunătorule	detunătoarelor

1. partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• derutanto
• deturnato

Referințe

• DEX '98 via DEX online