detuna
Etimologie
Din latină detǒnāre.
Pronunție
- AFI: /de.tu'na/
Verb
Conjugarea verbului detuna | |
Infinitiv | a detuna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
detun |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să detune |
Participiu | detunat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (la pers. 3) a face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna.
- (v.tranz.) (rar) a face să răsune.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a-și manifesta mânia în mod zgomotos.
- (v.intranz. și tranz.) (la pers. 3) a trăsni.
- (v.tranz.) (adesea fig.) a zdrobi, a nimici.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
a se produce un tunet
|
|