devora
Etimologie
Din franceză dévorer < latină devorare.
Pronunție
- AFI: /de.vo'ra/
Verb
| Conjugarea verbului devora | |
| Infinitiv | a devora |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
devorez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să devoreze |
| Participiu | devorat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (despre animale și, ir., despre oameni) a mânca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate.
- (v.tranz.) (fig.) a consuma, a mistui, a înghiți.
- Focul a devorat casa.
Expresii
- A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes și fără a-și întrerupe o clipă lectura
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online