mistui
română
Etimologie
Din maghiară emészteni.
Pronunție
- AFI: /mis.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului mistui | |
| Infinitiv | a mistui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mistuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mistuiască |
| Participiu | mistuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera.
- (v.tranz.) a distruge, a nimici.
- (v.refl.) a înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.
- (v.tranz. și refl.) (spec.) a (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă.
- (v.tranz.) a cheltui (bani, averi), a irosi.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
- (v.tranz. și refl.) a (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi.
Cuvinte derivate
Expresii
- A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online