dezavua

română

Etimologie

Din franceză désavouer.

Pronunție

• AFI: /de.za.vuˈa/

Verb

Conjugarea verbului dezavua
Infinitiv	a dezavua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezavuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezavueze
Participiu	dezavuat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
2. (v.tranz.) a refuza să recunoască ceva.

Cuvinte derivate

• dezavuare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online