dezaproba

română

Etimologie

Din franceză désapprouver (după aproba).

Pronunție

• AFI: /dez.a.proˈba/

Verb

Conjugarea verbului dezaproba
Infinitiv	a dezaproba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezaprob
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezaprobe
Participiu	dezaprobat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva).

   Opinia publică a dezaprobat gestul lui necugetat.

Sinonime

• blama, condamna, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, (livr.) dezavua, (rar) sancționa, (pop.) osândi, mustra, protesta, (fig.) veșteji

Antonime

• aproba

Cuvinte derivate

• dezaprobare
• dezaprobant
• dezaprobat
• dezaprobator

Traduceri

a condamna; a blama

engleză: disapprove (English) esperanto: malaprobi (Esperanto) franceză: désapprouver (français) germană: missbilligen (Deutsch), desapprobieren (Deutsch) (rar)

italiană: disapprovare (italiano) neerlandeză: afkeuren (Nederlands) spaniolă: desaprobar (español) suedeză: ogilla (svenska)

Referințe

• DEX online