dezaproba
Etimologie
Din franceză désapprouver (după aproba).
Pronunție
- AFI: /dez.a.pro'ba/
Verb
| Conjugarea verbului dezaproba | |
| Infinitiv | a dezaproba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezaprob |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezaprobe |
| Participiu | dezaprobat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva).
- Opinia publică a dezaprobat gestul lui necugetat.
Sinonime
- blama, condamna, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, (livr.) dezavua, (rar) sancționa, (pop.) osândi, mustra, protesta, (fig.) veșteji
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a condamna; a blama
|
|