condamna
Etimologie
Din franceză condamner.
Pronunție
- AFI: /kon.dam'na/
Verb
| Conjugarea verbului condamna | |
| Infinitiv | a condamna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
condamn |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să condamne |
| Participiu | condamnat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare.
- L-a condamnat la doi ani închisoare.
- a-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji.
- a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare.
- a interzice în mod formal.
- Legea condamnă bigamia.
- a astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca.
Sinonime
- 1: (jur.) osândi, pedepsi, (înv. și reg.) judeca, (înv.) bintătui, certa, hotărî, oblici
- 2: dezaproba
- 4: constrânge
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a pronunța o condamnare
|