dezicere

română

Variante

• deszicere

Etimologie

Din a dezice.

Pronunție

• AFI: /de.zi'ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezicere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezicere	deziceri
Articulat	dezicerea	dezicerile
Genitiv-Dativ	dezicerii	dezicerilor
Vocativ	dezicere	dezicerilor

1. acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online