dezmăț
română
Etimologie
Din a (se) dezmăța (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /dez'məʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezmăț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezmăț | dezmățuri |
| Articulat | dezmățul | dezmățurile |
| Genitiv-Dativ | dezmățului | dezmățurilor |
| Vocativ | dezmățule | dezmățurilor |
- purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare.
- (fig.) debandadă, haos, anarhie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online