dezmăț

română

Etimologie

Din a (se) dezmăța (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /dez'məʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului dezmăț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezmăț	dezmățuri
Articulat	dezmățul	dezmățurile
Genitiv-Dativ	dezmățului	dezmățurilor
Vocativ	dezmățule	dezmățurilor

1. purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare.
2. (fig.) debandadă, haos, anarhie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online