haos
română
Variante
Etimologie
Din franceză, latină chaos.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului haos | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | haos | haosuri |
| Articulat | haosul | haosurile |
| Genitiv-Dativ | haosului | haosurilor |
| Vocativ | haosule | haosurilor |
- stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei.
- personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități.
- stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online