dezobișnuire

română

Etimologie

Din a (se) dezobișnui.

Pronunție

  • AFI: /de.zo.biʃ.nu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezobișnuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezobișnuire dezobișnuiri
Articulat dezobișnuirea dezobișnuirile
Genitiv-Dativ dezobișnuirii dezobișnuirilor
Vocativ dezobișnuire dezobișnuirilor
  1. faptul de a (se) dezobișnui.


Traduceri

Referințe