dezobișnui
română
Etimologie
Din dez- + a obișnui (după franceză déshabituer).
Pronunție
- AFI: /de.zo.biʃ.nu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) dezobișnui | |
| Infinitiv | a (se) dezobișnui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dezobișnuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dezobișnuiască |
| Participiu | dezobișnuit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online