Etimologie

Din a (se) dezorienta.

Pronunție

  • AFI: /de.zo.ri.enˈta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezorientare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezorientare dezorientări
Articulat dezorientarea dezorientările
Genitiv-Dativ dezorientării dezorientărilor
Vocativ dezorientare dezorientărilor
  1. faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire.


Traduceri

Referințe