dezunire

română

Etimologie

Din a (se) dezuni.

Pronunție

• AFI: /de.zu'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezunire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezunire	dezuniri
Articulat	dezunirea	dezunirile
Genitiv-Dativ	dezunirii	dezunirilor
Vocativ	dezunire	dezunirilor

1. (rar) desfacere, dezlipire, separare.
2. dezbinare, neînțelegere, vrajbă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• indureze

Referințe

• DEX '98 via DEX online