română

Etimologie

Din franceză désunir.

Pronunție

  • AFI: /de.zu'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezuni
Infinitiv a (se) dezuni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezunesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezunească
Participiu dezunit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) dezbina, a (se) învrăjbi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe