română

Etimologie

Din ne- + înțelegere.

Pronunție

  • AFI: /ne.ɨn.ʦe.le'ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
neînțelegere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neînțelegere neînțelegeri
Articulat neînțelegerea neînțelegerile
Genitiv-Dativ neînțelegerii neînțelegerilor
Vocativ neînțelegere neînțelegerilor
  1. faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere.
  2. dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă.
  3. confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc.


Traduceri

Referințe