dialect
română
Etimologie
Din franceză dialecte < latină dialectus.
Pronunție
- AFI: /di.aˈlekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului dialect | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dialect | dialecte |
| Articulat | dialectul | dialectele |
| Genitiv-Dativ | dialectului | dialectelor |
| Vocativ | dialectule | dialectelor |
- ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.
- (impr.) grai.
- (impr.) limbă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online