dibuială

română

Etimologie

Din a dibui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /di.buˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului dibuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dibuială	dibuieli
Articulat	dibuiala	dibuielile
Genitiv-Dativ	dibuielii	dibuielilor
Vocativ	dibuială	dibuielilor

1. dibuire.
2. (fig.) lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• audibila

Referințe

• DEX '98 via DEX online