dibuit
Etimologie
Din a dibui.
Pronunție
- AFI: /di.bu'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului dibuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dibuit | dibuite |
| Articulat | dibuitul | dibuitele |
| Genitiv-Dativ | dibuitului | dibuitelor |
| Vocativ | dibuitule | dibuitelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online