dictafon
română
Etimologie
Din franceză dictaphone.
Pronunție
- AFI: /dik.ta'fon/
Substantiv
| Declinarea substantivului dictafon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dictafon | dictafoane |
| Articulat | dictafonul | dictafoanele |
| Genitiv-Dativ | dictafonului | dictafoanelor |
| Vocativ | dictafonule | dictafoanelor |
- magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online