dictafon

română

Etimologie

Din franceză dictaphone.

Pronunție

• AFI: /dik.ta'fon/

Substantiv

Declinarea substantivului dictafon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dictafon	dictafoane
Articulat	dictafonul	dictafoanele
Genitiv-Dativ	dictafonului	dictafoanelor
Vocativ	dictafonule	dictafoanelor

1. magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ofticând

Referințe

• DEX '98 via DEX online