română

Etimologie

Din franceză différencier.

Pronunție

  • AFI: /di.fe.ren.ʦi'a/


Verb


Conjugarea verbului
diferenția
Infinitiv a diferenția
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
diferențiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să diferențieze
Participiu diferențiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice.
  2. (v.refl.) a se deosebi de altcineva sau de altceva.
  3. (v.tranz.) (mat.) a calcula o diferențială.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe