diferenția

română

Etimologie

Din franceză différencier.

Pronunție

• AFI: /di.fe.ren.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului diferenția
Infinitiv	a diferenția
Indicativ prezent pers. 1 sg.	diferențiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să diferențieze
Participiu	diferențiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice.
2. (v.refl.) a se deosebi de altcineva sau de altceva.
3. (v.tranz.) (mat.) a calcula o diferențială.

Cuvinte derivate

• diferențiat
• diferențiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online