Variante de scriere Vezi și : delimită, delimitá, délimita

română

Etimologie

Din franceză délimiter < latină delimitare. Confer italiană delimitare.

Pronunție

  • AFI: /de.li.miˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) delimita
Infinitiv a (se) delimita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) delimitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) delimiteze
Participiu delimitat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita.
    A delimita un teren.
  2. a (se) contura.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe