difracta

română

Etimologie

Din franceză diffracter.

Pronunție

• AFI: /di.frakˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) difracta
Infinitiv	a (se) difracta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) difracte
Participiu	difractat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a suferi sau a produce o difracție.

Cuvinte derivate

• difractat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online