dijmuire
română
Etimologie
Din a dijmui.
Pronunție
- AFI: /diʒ.mu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dijmuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dijmuire | dijmuiri |
| Articulat | dijmuirea | dijmuirile |
| Genitiv-Dativ | dijmuirii | dijmuirilor |
| Vocativ | dijmuire | dijmuirilor |
- acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online