dijmui

română

Etimologie

Din dijmă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /diʒ.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului dijmui
Infinitiv	a dijmui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dijmuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dijmuiască
Participiu	dijmuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a aduna dijma.
2. (v.tranz.) (peior.) a-și face în mod abuziv parte din ceva.

Cuvinte derivate

• dijmuială
• dijmuire
• dijmuit
• dijmuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online