dijmuitor

română

Etimologie

Din a dijmui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /diʒ.mu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dijmuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dijmuitor	dijmuitori
Articulat	dijmuitorul	dijmuitorii
Genitiv-Dativ	dijmuitorului	dijmuitorilor
Vocativ	dijmuitorule	dijmuitorilor

1. dijmar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online