dijmar

română

Etimologie

Din dijmă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /diʒ'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului dijmar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dijmar	dijmari
Articulat	dijmarul	dijmarii
Genitiv-Dativ	dijmarului	dijmarilor
Vocativ	dijmarule	dijmarilor

1. persoană care strângea dijmele; dijmuitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online