dilatoriu

română

Etimologie

Din franceză dilatoire < latină dilatorius.

Pronunție

• AFI: /di.laˈto.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului dilatoriu
	Singular	Plural
Masculin	dilatoriu	dilatorii
Feminin	dilatorie	dilatorii
Neutru	dilatoriu	dilatorii

1. (franțuzism) care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online