amânare

română

Etimologie

Din a amâna.

Pronunție

• AFI: /a.mɨ'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului amânare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amânare	amânări
Articulat	amânarea	amânările
Genitiv-Dativ	amânării	amânărilor
Vocativ	amânareo	amânărilor

1. acțiunea de a amâna și rezultatul ei.

Locuțiuni

• (loc.adv.) fără amânare = îndată.
• (înv.) cu amânare = în tihnă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aramean
• armeană
• rămânea

Referințe

• DEX '98 via DEX online