diletant

română

Etimologie

Din franceză dilettante.

Pronunție

• AFI: /di.le'tant/

Substantiv

Declinarea substantivului diletant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diletant	diletanți
Articulat	diletantul	diletanții
Genitiv-Dativ	diletantului	diletanților
Vocativ	diletantule	diletanților

1. persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc.

Cuvinte derivate

• diletantă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online