manifest
română
Etimologie
Din latină manifestum, franceză manifeste.
Pronunție
- AFI: /ma.niˈfest/
Substantiv
| Declinarea substantivului manifest | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manifest | manifeste |
| Articulat | manifestul | manifestele |
| Genitiv-Dativ | manifestului | manifestelor |
| Vocativ | manifestule | manifestelor |
- declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului manifest | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | manifest | manifești |
| Feminin | manifestă | manifeste |
| Neutru | manifest | manifeste |
- (adesea adverbial) vădit, clar, evident; indiscutabil.
- care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din manifesta.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru manifesta.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru manifesta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online