dința

română

Etimologie

Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.

Pronunție

• AFI: /din'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului dința
Infinitiv	a dința
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dințez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dințeze
Participiu	dințat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face dinți pe marginea unui obiect.

Cuvinte derivate

• dințare
• dințătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online