dinoteriu

Un dinoteriu ilustrat

română

Etimologie

Din franceză dinothérium < greacă antică δεινός (deinós, „teribil”) + θηρίον (thēríon, „bestie, fiară”).

Pronunție

• AFI: /di.noˈte.rju/

Substantiv

Declinarea substantivului dinoteriu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dinoteriu	dinoterii
Articulat	dinoteriul	dinoteriii
Genitiv-Dativ	dinoteriului	dinoteriilor
Vocativ	dinoteriule	dinoteriilor

1. (zool. și pal.) mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.

Vezi și

• elefant
• fildeș
• proboscidian

Traduceri

mamifer dispărut; fosilă

bulgară: дейнотериуми (български) (dejnoterium) catalană: dinoteri (català) m. engleză: deinotherium (English), dinotherium (English) esperanto: deinoterio (Esperanto) franceză: dinothérium (français) m., deinothérium (français) m. germană: Hauerelefant (Deutsch) m. ido: dinoterio (Ido)

italiană: deinoterio (italiano) m., dinoterio (italiano) m. portugheză: dinotério (português) m. rusă: дейнотерий (русский) (dejnoterij), динотерий (русский) (dinoterij) sârbă: деинотеријум (српски / srpski) (deinoterijum) spaniolă: dinoterio (español) m. suedeză: deinotherium (svenska) n.

Referințe

• DEX '98 via DEX online