maxilar

română

Etimologie

Din latină maxillaris, franceză maxillaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului maxilar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maxilar	maxilare
Articulat	maxilarul	maxilarele
Genitiv-Dativ	maxilarului	maxilarelor
Vocativ	maxilarule	maxilarelor

1. fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului maxilar
	Singular	Plural
Masculin	maxilar	maxilari
Feminin	maxilară	maxilare
Neutru	maxilar	maxilare

1. care aparține fălcii, care este în legătură cu falca.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online