Etimologie

Din diriginte.

Pronunție

  • AFI: /di.ri'ʤin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dirigintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dirigintă diriginte
Articulat diriginta dirigintele
Genitiv-Dativ dirigintei dirigintelor
Vocativ invariabil dirigintelor
  1. profesoară însărcinată cu dirigenția unei clase de elevi.
  2. (în trecut) directoare a unei școli primare rurale.
  3. șefă a unui oficiu poștal sau vamal.
  4. (p.restr.) responsabilă a unei farmacii.


Traduceri

Anagrame

Referințe