disagio

italiană

(italiano)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + agio.

Pronunție

• AFI: /di'zaʤo/

Substantiv

disagio m., disagi pl.

1. deranj, incomodare, stinghereală, disconfort
2. neplăcere, inconveniență
3. (normal la pl.) dificultăți, greutăți; (p. ext.) sărăcie

   Trovarsi in condizioni di disagio.

4. jenă, rușine

Sinonime

• 1-2: inconveniente, scomodità
• 3: privazioni
• 4: imbarazzo

Cuvinte derivate

• disagevole
• disagiare
• disagiato

Referințe

• Treccani.it