neplăcere
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.plə'ʧe.re/
Substantiv
Declinarea substantivului neplăcere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | neplăcere | neplăceri |
Articulat | neplăcerea | neplăcerile |
Genitiv-Dativ | neplăcerii | neplăcerilor |
Vocativ | neplăcere | neplăcerilor |
- stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
- necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online