discordanță

română

Etimologie

Din franceză discordance.

Pronunție

• AFI: /dis.kor'dan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului discordanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discordanță	discordanțe
Articulat	discordanța	discordanțele
Genitiv-Dativ	discordanței	discordanțelor
Vocativ	discordanță	discordanțelor

1. nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord.
2. (geol.) poziția unor straturi discordante.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online