distonanță

română

Etimologie

Din a distona + sufixul -anță.

Pronunție

• AFI: /dis.to'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului distonanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distonanță	distonanțe
Articulat	distonanța	distonanțele
Genitiv-Dativ	distonanței	distonanțelor
Vocativ	distonanță	distonanțelor

1. faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• staționând

Referințe

• DEX '98 via DEX online