discreditare

română

Etimologie

Din a (se) discredita.

Pronunție

• AFI: /dis.kre.di'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului discreditare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discreditare	discreditări
Articulat	discreditarea	discreditările
Genitiv-Dativ	discreditării	discreditărilor
Vocativ	discreditare	discreditărilor

1. faptul de a (se) discredita; compromitere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online