discredita

română

Etimologie

Din franceză discréditer. Confer italiană discreditare.

Pronunție

• AFI: /dis.kre.di'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) discredita
Infinitiv	a (se) discredita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) discreditez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) discrediteze
Participiu	discreditat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.

Sinonime

• calomnia, compromite

Cuvinte derivate

• discreditare
• discreditat

Traduceri

a (se) compromite

engleză: discredit (English) esperanto: diskrediti (Esperanto) franceză: discréditer (français) germană: schaden (Deutsch), diskreditieren (Deutsch)

italiană: discreditare (italiano) suedeză: vanära (svenska), diskreditera (svenska) turcă: itibardan düşürmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online