disforie

română

Etimologie

Din franceză dysphorie.

Pronunție

• AFI: /dis.fo'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disforie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disforie	invariabil
Articulat	disforia	invariabil
Genitiv-Dativ	disforiei	invariabil
Vocativ	disforie	invariabil

1. (med.) tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online