iritabilitate

română

Etimologie

Din franceză irritabilité < latină irritabilitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /i.ri.ta.bi.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului iritabilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iritabilitate	iritabilități
Articulat	iritabilitatea	iritabilitățile
Genitiv-Dativ	iritabilității	iritabilităților
Vocativ	'	'

1. proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil.
2. (fiziol.) proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.

Sinonime

• 1: irascibilitate
• 2: nervozitate

Cuvinte derivate

• irita
• iritabil
• iritant
• iritare
• iritat
• iritație, iritațiune

Traduceri

stare de iritație

engleză: irritability (English) finlandeză: ärtyisyys (suomi) franceză: irritabilité (français) f. germană: Erregbarkeit (Deutsch) f., Reizbarkeit (Deutsch) f., Irritabilität (Deutsch) f. (spec.) italiană: irritabilità (italiano) f.

latină: irritabilitas (Latina) f. maghiară: ingerlékenység (magyar) portugheză: irritabilidade (português) f. spaniolă: irritabilidad (español) f. suedeză: irritabilitet (svenska) c., lättretlighet (svenska) c.

Referințe

• DEX online