disfuncție

română

Etimologie

Din germană Disfunktion, italiană disfunzione.

Pronunție

• AFI: /dis'funk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disfuncție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disfuncție	disfuncții
Articulat	disfuncția	disfuncțiile
Genitiv-Dativ	disfuncției	disfuncțiilor
Vocativ	disfuncție	disfuncțiilor

1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem.
2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online