disimilație

română

Etimologie

Din franceză dissimilation.

Pronunție

• AFI: /di.si.mi'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disimilație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disimilație	disimilații
Articulat	disimilația	disimilațiile
Genitiv-Dativ	disimilației	disimilațiilor
Vocativ	disimilație	disimilațiilor

1. (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• disimilatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online